Asia de Est (China, Hong Kong [China], Japonia, Macao [China], Mongolia, Coreea de Nord, Coreea de Sud şi Taiwan). Această arie include regiuni muntoase, zone de deşert, stepele din vest şi diferite zone de pădure în est, precum şi pădurile subtropicale ale zonei de sud-est.

Printre bolile transmise de arthropode, malaria apare în China şi în peninsula coreeană. Deşi cu o prevalenţă şi o zonă de distribuţie limitate, filarioza a fost comunicată în sudul Chinei. O resurgenţă a leishmaniozei viscerale se înregistrează în China, forma cutanată fiind întâlnită în Xinjiang şi Uygur. Pesta este întâlnită de asemenea în China şi în Mongolia. Febra hemoragică cu sindrom renal este endemică în Asia de Est, cu excepţia Mongoliei şi în unele din ţările din această regiune pot apare epidemii de febră dengă şi encefalită japoneză, la fel ca şi cazuri de diverse tifosuri.

Bolile transmise digestiv ca bolile diareice şi hepatita A sunt frecvente în multe din aceste ţări, iar hepatita E este prevalentă în China de Vest. Aria actuală de schistozomiază este reprezentată de bazinul râului Chang Jiang (Yangtze), în timp ce în Japonia aceasta nu mai apare. Alte boli transmise digestiv întâlnite în această regiune sunt paragonimiaza (China inclusiv Macao şi Coreea de Sud), bruceloza, holera. Acţiunile de eradicare a poliomielitei au redus rapid ariile de transmitere a virusului poliomielitei în Asia de Est, iar în China transmiterea a fost eradicată din 1994.

Alte boli. Hepatita B este endemică, trachomul şi leptospiroza sunt întâlnite în China, turbarea este endemică în China şi Coreea, în timp ce epidemii de infecţii meningococice (serogrupurile A şi B) apar regulat în Mongolia.

Asia de Sud-Est (Brunei, Burma [Myanmar], Cambodgia, Timorul de Est, Indonezia, Laos, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda, şi Vietnam). Vegetaţia variază de la pădurile tropicale şi musonice din nord-vest la savanele şi pădurile tropicale din peninsula Indochina, revenind la pădurile musonice din insulele din Marea Chinei de Sud.

Bolile transmise de artropode reprezintă o importantă cauză de morbiditate în toată aria. Malaria şi filarioza sunt endemice în multe regiuni rurale în toate ţările din zonă, exceptând Brunei şi Singapore în care singurele cazuri de malarie declarate sunt cele de import. In Brunei cele mai frecvente boli transmise de artropode sunt filarioza, febra dengă, febrele hemoragice şi encefalita japoneză, care nu sunt însă endemice. Insule naturale de pestă au fost comunicate în Indonezia, Burma (Myanmar) şi Vietnam. Encefalita japoneză, febra dengă şi febre hemoragice pot apare în epidemii atât în zonele rurale cât şi în cele urbane.

Bolile transmise digestiv ca holera, alte diarei infecţioase, inclusiv dizenteria bacilară, febra tifoidă, hepatita A şi E sunt frecvente. Schistosomiaza este endemică în sudul Filipinelor şi în Indonezia, putând apare în mici focare în sudul Laosului şi în Cambodgia. Infecţiile helmintice sunt prezente în toate ţările din zonă, ca şi melioidoza, care apare sporadic. Singura zonă în care mai este raportată transmiterea poliomielitei este Delta Mekong, Cambodgia şi sudul Vietnamului, în timp ce în Indonezia, Laos, Malaezia, Burma, Filipine şi Thailanda a fost eradicată.

Alte boli. Hepatita B este endemică, trachomul există în Indonezia, Burma (Myanmar), Thailanda şi Vietnam. Turbarea este o problemă pentru întreaga regiune.

Alte riscuri se referă la muşcăturile de şerpi.

Subcontinentul Indian şi Asia de Sud (Afganistan, Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka) este o regiune mărginită în cea mai mare parte de munţi înalţi în nord, suprafaţa fiind acoperită de stepe şi deşert în vest până la pădurile tropicale din est şi sud.

Bolile transmise de artropode sunt endemice în toate aceste ţări. În unele din ele, malaria apare atât în ariile rurale cât şi în cele urbane. Filarioza este frecventă în Bangladesh, India şi regiunea de sud-vest în Sri Lanka. In Bangladesh, India şi Nepal se notează o creştere importanta a incidenţei leishmaniozei viscerale, în Pakistan aceasta fiind raportată mai ales în nord. Leishmanioza cutanată apare în Afganistan, India (Rajasthan) şi Pakistan. Există focare naturale de pestă în India; febra recurentă transmisă de căpuşe a fost comunicată în Afganistan şi India, unde apar şi cazuri de tifos. Epidemii de febră dengă pot apare în Bangladesh, India, Pakistan şi Sri Lanka, cu unele forme hemoragice în estul Indiei. Alte boli transmise de vectori sunt encefalita japoneză (partea de est), febra hemoragică Crimeea-Congo (partea de vest), sau diverse febre hemoragice transmise de căpuşe (în unele păduri din India – Statul Karnatake şi în zona rurală a Districtului Rawalpindi din Pakistan).

Bolile transmise digestiv sunt frecvente în toată regiunea, în particular holera şi alte diareei apoase, dar şi dizenteria, febra tifoidă, hepatita A şi E, precum şi infecţiile helmintice. Virusul hepatitei E poate produce largi epidemii. Sunt de asemenea frecvente în zonă: giardioza, bruceloza, echinococoza. Activităţile de eradicare a poliomielitei au demarat în multe ţări din zonă, dar datele privind supravegherea epidemiologică sunt deseori incomplete şi se poate estima că există riscul dobândirii acesteia de către călătorul nevaccinat, mai ales pe subcontinentul Indian. In 2002 au fost raportate cazuri cu virus sălbatic în Afganistan, Pakistan şi India.

Alte boli. Hepatita B este endemică; epidemii de infecţie meningococică au fost raportate în Afganistan, India şi Nepal. Trachomul este frecvent în Afganistan, dar şi în India, Nepal şi Pakistan. Turbarea este o importantă problemă pentru ţările din această zonă.

Alte riscuri se referă la muşcăturile de şerpi.

Orientul Mijlociu (Bahrain, Cipru, Iran, Irak, Israel, Iordania, Kuweit, Liban, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Siria, Turcia, Emiratele Arabe Unite şi Yemen). Regiunea este acoperită de munţi, stepe la nord-vest şi de deşerturi şi junglă tropicală în sud.

Bolile transmise de artropode, nu reprezintă un risc major pentru călător exceptând malaria, întâlnită numai în anumite arii. Malaria nu mai există în Kuweit şi nici în Bahrain, Cipru, Israel, Iordania, Liban şi Qatar. Incidenţa sa în Oman, Siria, Iran şi Emiratele Unite Arabe este joasă, infecţia fiind endemică în unele zone rurale. In Israel a fost semnalată o creştere a incidenţei infecţiei cu virusul West Nile. Deoarece în 2000 s-a raportat o epidemie de infecţie meningococică cu serotipul W-135 autorităţile saudite solicită celor care sosesc pentru muncă sezonieră în Umrah sau Hajj, ca şi pelerinilor adulţi vaccinare cu vaccin tetravalent (A/C/Z/W-135). Leishmanioza cutanată este raportată în întreaga arie, iar cea viscerală, deşi mai rară, este frecventă în partea centrală a Irakului, în sud-vestul Arabiei Saudite, în nord-vestul Siriei, în Turcia (numai în sud-estul Anatoliei) şi în vestul Yemenului. Tifosul murin şi tifosurile de căpuşă pot apare în unele din ţările din zonă. Alte infecţii transmise de vectori ce pot fi întâlnite sunt: febra recurentă, febra hemoragică de Crimeea-Congo în Irak, Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Oman, iar în Yemen sunt semnalate arii limitate de oncocercoză.

Bolile transmise digestiv sunt de fapt cel mai mare risc pentru călătorul neavizat în această zonă. Febra tifoidă, hepatita A există în toate ţările, schistosomiaza apare în Irak, Arabia Saudită, Siria şi Yemen. Un focar limitat de schistozomiază urinară persistă în sud-vestul Iranului, dracunculoza apare în focare izolate în Yemen, teniaza este comunicată în multe ţări, ca şi bruceloza şi echinococoza (chist hidatic). Riscul de poliomielită este scăzut în cele mai multe ţări din arie, cu excepţia Yemenului, iar trachomul şi rabia animală sunt întâlnite în multe ţări.

Alte boli. Hepatita B este endemică.

Alte riscuri Cele mai mari riscuri pentru pelerinii la Mecca şi Medina sunt reprezentate de căldură, deshidratare (dacă pelerinajul se realizează în sezonul cald), dar desigur şi bolile transmise digestiv şi ocazional infecţia meningococică.

Tabelul 4.5 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Asia de Est (Extremul Orient)

Tabelul 4.6 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Asia de Sud-Est

Tabelul 4.7 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Subcontinentul Indian şi Asia de Sud-Est

Tabelul 4.8 Riscuri infecţioase pentru călătorul în Orientul Mijlociu