-->

Riscuri neinfectioase în cursul călătoriilor

Călătoria cu avionul

Presiunea atmosferică în cursul zborurilor la 10.000-12.000 m este identică cu cea la altitudinea de 1550-2400 m şi provoacă o scădere a presiunii parţiale a oxigenului şi o expansiune a gazelor (legea Boyle Mariotte: presiune x volum=constant).Există deci două grupuri de afecţiuni cărora li se contraindică zborurile la altitudine mare.

Afecţiuni medicale influenţate de hipoxie:

- afecţiuni respiratorii cu dispnee de repaos sau dispnee severă de efort: bronhospasm, bronşită cronică şi emfizem cu restricţie importantă a funcţiilor respiratorii, etc;
- anemie severă (8g%);
- instabilitate cardiacă: angor instabil, aritmii, decompensare cardiacă manifestă, status post infarct acut de miocard (2-4 săptămani);
- HTA instabilă;
- status post AVC (2 săptămâni);

 Afecţiuni medicale influenţate de modificarea de presiune atmosferică

- intervenţiile chirurgicale recente pe urechea medie contraindică zborurile timp de 1 lună. Otita medie, sinuzita, rinofaringita sunt contraindicaţii relative (risc de otită şi de sinuzită barotraumatică), dacă nu se poate garanta o aerare suficientă a urechii medii, prin folosirea unui decongestionant;
- in timpul călătoriei este util un decongestionant nazal, a cărei utilizare este indicată mai ales dacă există o răceală sau o rinită alergică, 15 minute înainte de decolare, în momentul decolării, 15 minute după decolare şi în timpul aterizării;
- chirurgia abdominală recentă sau laparascopia necesită respectarea unui interval minim de 10 zile;
- chirurgia toracică recentă necesită un interval de 3 săptămâni până la autorizarea unui zbor;
- pneumotoraxul (este indicat să se aştepte un interval de cel puţin 10 zile după vindecare), bule de emfizem;
- fractură de craniu, puncţie lombară recentă;
- scufundările la peste 9 m sunt interzise 24 h înainte de zbor (risc de accidente prin decompresiune);
- rinita trebuie tratată cu decongestionante din preziua zborului;

Alte afecţiuni ce necesită precauţii particulare

- la pacienţii cu colostomie sau ileostomie expansiunea gazelor intestinale poate provoca meteorism; pacienţii vor fi atenţi la schimbarea pungii înainte de plecare şi vor avea asupra lor mai multe pungi şi pansamente suplimentare;
- subiecţii cu afecţiuni psihiatrice trebuie să fie însoţiţi;
- în timpul sarcinii zborurile internaţionale nu mai sunt autorizate după 35 de săptmâni de sarcină, iar cele interne după 36 de săptămâni. Călătoriile cu avionul nu sunt autorizate până în ziua 7 după naştere;
- nou născuţii nu pot călători cu avionul decât după 48 de ore de viaţă, iar problemele legate de riscul de otită barotraumatică pot fi evitate prin folosirea biberonului în timpul decolării şi al aterizării;
- prezenţa unor boli infecţioase, în special cele transmise prin picături Flugge constituie o contraindicaţie a zborurilor;
- ulcerul gastric complicat cu hemoragie recentă (3 săptămâni) constituie de asemenea o contraindicaţie;
- persoanele la risc pentru flebotromboză trebuie să se ridice regulat, să facă dacă este posibil câteva exerciţii pentru gambe, să poarte colanţi elastici, iar la indicaţia specialistului se poate apela la o profilaxie medicamentoasă (acid acetil salicilic sau heparină 5000 u la 12 ore, 1-2 zile, debutată înainte de plecare);
- controlul pe aeroporturile din majoritatea ţărilor se face cu aparate cu care intensitatea câmpului electromagnetic folosit nu este nocivă pentru pacemaker, totuşi este preferabil să se semnaleze prezenţa stimulatorului cardiac;
- higrotermia scăzută din avion creşte pierderile termice prin evaporare, antrenând un risc crescut de uscare a mucoaselor sau de deshidratare la vârstnici, de unde necesitatea de a consuma lichide, evitând băuturile gazoase;

 

Diabet

Tratamentul diabetului se face pe baza unor scheme terapeutice cu un orar strict. Adaptarea acestei scheme nu este necesară când călătoria se face spre nord sau spre sud, dar este necesară când voiajul unui diabetic insulino dependent depăşeşte 6 fusuri orare (tabel I). Tratamentul cu antidiabetice orale nu necesită adaptarea posologiei. O hiperglicemie este preferabilă unei hipoglicemii secundare creşterii dozei de antidiabetic.

 

Adaptarea insulinoterapiei cu prilejul călătoriilor ce depăşesc 6 fusuri orare (după Benson E. în « The Travel and Tropical Medecine Manual », E.C.Jong)

Călătorie spre est

 

ziua plecării

prima dimineaţă la destinaţie

10 ore după doza de dimineaţă

a 2-a zi la destinaţie

o administrare pe zi

doza normală

2/3 din doza normală

1/3 din doza normală, dacă glicemie >240

doza normală

2 administrări pe zi

dozele normale

2/3 din doza normală de dimineaţă

doza de seară norma.lă +1/3 din doza de diminaţă dacă glicemia>240

dozele uzuale

Călătorie spre vest

 

ziua plecării

18 ore după doza de dimineaţă

prima dimineaţă la destinaţie

 

o administrare pe zi

doza normală

1/3 din doza de dimineaţă, dacă glicemia >240, urmată de o masă

doza normală

 

2 administrări pe zi

dozele normale

1/3 din doza de dimineaţă, dacă glicemia >240, urmată de o masă

dozele normale

 

 

Deoarece un voiaj înseamnă pentru diabetic schimbarea obiceiurilor alimentare, variaţii de eforturi fizice şi de utilizare a timpului,  pacientul trebuie să se « înarmeze » cu rezerve suficiente de medicamente, ace, seringi şi în timpul zborului de biscuiţi, fructe uscate.

 

Rău de călătorie 

Acesta se caracterizează printr-o stare generală de discomfort, cu greaţă, vărsături, paloare, vertij, somnolenţă, transpiraţii, salivaţie. Afectează mai ales călătorii expuşi unor mişcări reale sau aparente a căror intensitate depăşeşte anumite limite. Se explică prin recepţionarea unor informaţii contradictorii şi inegale la nivelul centrului de echilibru, provenind de la organul echilibrului şi/sau percepţiei vizuale şi/sau sensibilităţii profunde proprioceptive. Această sensibilitate are tendinţa de a diminua când călătoriile sunt frecvente şi regulate şi cu vârsta. Copiii, vârstnicii şi femeile gravide sunt mai sensibili.

Pentru a ameliora comfortul călătorului trebuie aleasă partea cea mai stabilă a mijlocului de transport folosit (între aripile unui avion, la mijlocul unei nave, locul din faţă al unei maşini sau autobuz), evitarea lecturii sau a jocurilor portabile video, evitarea meselor copioase şi a alcoolului înainte de plecare, odihna, suprimarea stimulării vizuale prin închiderea ochilor sau fixarea unui punct îndepărtat. Medicamentele care pot fi utile sunt anticolinergicele şi antihistaminicele, ce pot agrava somnolenţa, cu care trebuie evitat consumul concomitent de alcool.

 

Căldura şi expunerea excesivă la soare

Efectele soarelui pot fi benefice: ameliorarea unor dermatoze, ca atopia, psoriazisul, efect antidepresor, sinteza de vitamîna D, fabricarea vitamînei C, dar razele ultraviolete au de asemenea efecte nocive: eriteme actinice, fotodermatoze medicamentoase (prin efect fototoxic sau fotoalergic), fotodermatoze idiopatice (lucita estivală benignă, lucita polimorfă, urticaria solară), îmbătrânire cutanată (elastoza, keratoza, epiteliom, melanom), insolaţie. Trebuie evitată expunerea la soare între orele 11 şi 14, folosirea deodorantelor, a cosmeticelor conţinând substanţe fotosensibilizante, sau a medicamentelor cu acest efect (cicline, chinolone, sulfamide, fenotiazidice, triciclici imipraminici, antiinflamatorii ca oxicamii şi substanţele arilcarboxilice. Este indicată folosirea substanţelor fotoprotectoare şi hidratarea suficientă a pielii (creme hidratante, uleiuri), a ochelarilor de soare a pălăriilor de soare. Folosirea substanţelor antisolare impune respectarea anumitor reguli:

- aplicarea produsului cu ½ oră înaintea expunerii;
- repetarea aplicării după baie sau transpiraţie intensă;
- aplicarea regulată (la 2 ore)
- alegerea corectă a produsului în raport cu tipul de piele.