Meningita meningococică

Informatii despre boala

Etiologie

Meningita meningococică este o patologie infecțioasă și contagioasă acută produsă de Neisseria meningitidis serogrupurile A,B,C,Y și W135. Nu toate serotipurile au aceeași capacitate antigenică, acest lucru având ca importanță realizarea vaccinurilor.

 

Epidemiologie

Nu există rezervor animal sau vectori ai acestei infecții, ea transmițându-se prin contact interuman, prin intermediul aerosolilor ce provin de la persoanele infectate sau purtători asimptomatici. Receptivitatea în populație este generală, susceptibilitatea scade cu vârsta.

 

Distribuție geografică

În ultimii 30 de ani, serogrupurile B și C au fost responsabile de cele mai multe infecții meningococice în America și Europa, iar serogrupurile A și C în Africa și Asia.

Neisseria meningitidis afectează întregul Glob,dar cea mai mare incidență se găsește în așa zisa „centura meningitică” din zona subsahariană din Africa Centrală. Boala meningococică are o endemie crescută în această regiune și perioadele epidemice din timpul sezonului uscat (decembrie-iunie) ajung până la 1000 de cazuri la 100.000 de locuitori. În comparație, ratele de incidență din Australia, SUA, America de Sud și Europa variază între 0.3-3 cazuri/100.000 de locuitori pe an.

Deși cel mai frecvent epidemiile cu NM apar în Africa în centura meningitică, epidemiile pot apare oriunde pe Glob. Serotipul A predomină în centura meningitică, dar serotipurile C,X și W sunt de asemenea prezente. În orice moment, 5-10% din populația Globului este purtătoare de Neisseria meningitidis. În afara centurii meningitice, nou-născuții au cea mai crescută incidență.

 

Riscul pentru călător

În general, riscul călătorilor este mic, cu excepția celor care aleg ca destinații teritorii din zona de meningită meningococică a Africii, în special in anumite condiții care implică o aglomerare deosebită (ex: pelerinajul Hajj din Arabia Saudită a fost asociat cu epidemii de boală meningococică). 

 

Simptomatologie. Diagnostic

Meningita meningococică apare la 1-10 zile de la expunere, și este caracterizată de apariția bruscă a cefaleei, febrei, redorii de ceafă, uneori însoțite de greață, vărsături în jet, fotofobie sau alterarea statusului mental. Până la 20% din pacienții cu meningită meningococică prezintă semne și simptome de sepsis (meningococemie), sepsis sever sau chiar șoc septic, cu insuficiență multiplă de organ. Meningococemia este caracterizată de apariția rapidă a febrei și a ”purpurei fulminans” (inițial pete mici, distante, eritematoase, apoi peteșiale;ulterior tabloul se amplifică, acestea se pot înmulți sau extinde în suprafață până la formarea de plăci mari infarctiforme, cu aspect caracteristic în cocardă, central zona de escară neagră de infarct necrotic, cu o margine purpurie de tromboză vasculară și o bordură de hiperemie intensă). Simptomele de infecție severă se dezvoltă extrem de rapid, astfel încât diagnosticul precoce este esențial în vederea stabilirii tratamentului adecvat.


Puncția lombară trebuie efectuată pentru examinarea lichidului cefalorahidian și realizarea unui frotiu Gram (înainterea începerii antibioterapiei). De asemenea, este posibilă detectarea antigenului prin latex aglutinare sau evidențierea ADN-ului bacterian prin PCR. La copii, debutul poate fi mai lent, iar simptomele pot fi nespecifice.


Mortalitatea depășea anterior 50%, însă diagnosticul precoce împreună cu instituirea tratamentului corect au făcut ca mortalitatea să scadă semnificativ (aproximativ 10%). Aproximativ 20% din supraviețuitori rămân cu sechele neurologice, precum surditatea.


Meningita meningococică este potențial fatală și trebuie privită întotdeauna ca o urgență medicală. Tratamentul antibiotic trebuie inițiat cât mai precoce si trebuie ales un antibiotic empiric, înaintea rezultatelor testelor diagnostice.

 

Profilaxie

Comitetul consultativ privind practicile de imunizare (The Advisory Committee on Imunization Practices) recomandă vaccinarea antimeningococică tuturor copiilor cu vârste cuprinse între 11 și 18 ani, pacienților cu comorbidități și călătorilor în țări unde Neisseria meningitidis este endemică, mai ales dacă contactul cu populația locală va fi prelungit.


Vaccinarea antimeningococică este posibilă pentru tipurile A, B, C,Y și W-135. Există vaccinuri monovalente (pentru serotipul A sau B), bivalente (pentru serotipurile C și Y) și cvadrivalente (serotipurile A,C, W,Y) . După vaccinare sunt necesare 7-10 zile pentru atingerea titrului protector de anticorpi.


Călătorii în țări în care boala meningococică este endemică, inclusiv țările din „centura menigitică” în sezonul uscat, ar trebui să fie vaccinați cu vaccinul cvadrivalent (MenACWY pentru persoanele între 2 luni și 56 de ani sau MPSV4 pentru persoanele peste 56 de ani) înaintea sejurului. Nou-născuții și copiii care au fost vaccinați cu vaccinul bivalent (Hib-MenCY-TT) în schema națională de vaccinare nu sunt protejați de infecțiile cu serotipurile A și W, deci ar trebui să fie vaccinați înaintea deplasării în ariile endemice.


Pentru copiii ce încep schema de vaccinare cu MenACWY-CRM la vârsta de 2 luni trebuie să urmeze o schemă de vaccinare de 4 doze la 2,4,6 și 12 luni. În cazul copiilor ce încep vaccinarea între 7 și 23 de luni se urmează schema cu 2 administrări a vaccinului MenACWY-D, a doua vaccinare efectuându-se la 8 săptămâni după prima. Pentru persoanele cu vârste între 2 și 55 de ani se utilizează o doză de vaccin MenACWY. Personaele peste 56 de ani ce nu au fost imunizate în prealabil împotriva infecției meningococice se preferă administrarea de vaccin MPSV4, iar pentru cei ce au primit în antecedente vaccin MenACWY se recomandă utilizarea vaccinului MenACWY.


Călătorii ce traversează granițele Regatului Arabiei Saudite pentru Umrah sau Hajj sunt obligați de guvernul saudit să prezinte documentația care certifică administrarea vaccinului cvadrivalent în ultimii 3 ani, iar cei cu vârste între 3 luni și 2 ani necesită dovada efectuării schemei cu 2 vaccinuri împotriva serotipului A.


Persoanelor ce călătoresc în zone de risc pentru boala menigococică ce au fost vaccinați în antecedente trebuie să li se administreze rapeluri vaccinale: copiilor ce au fost vaccinați sub vârsta de 7 ani trebuie să li se administreze un vaccin MenACWY la 3 ani de la ultimul vaccin. Cei ce au primit ultima doză peste vârsta de 7 ani trebuie sa fie vaccinați la fiecare 5 ani.

 

Siguranța vaccinării și reacții adverse

Subfebrilitatea și reacțiile locale (durere sau edem la situl vaccinal) sunt reacții adverse întalnite frecvent. Simptomele se rezolvă cel mai frecvent în 48-72 de ore. Reacții adverse severe, cum ar fi febră înaltă, frisoane, dureri articulare, erupții cutanate sau convulsii, sunt rare (<5% dintre vaccinați) și nu depind de timpul de vaccin administrat.

Nu există în prezent studii care să fi investigat siguranța vaccinării la femeile gravide sau în timpul lactației dar nu s-au identificat suspiciuni ale posibilelor efecte negative asupra mamei sau fătului. Vaccinarea nu trebuie să fie exclusă din cauza sarcinii sau alaptării dacă indicația a fost pusă corect.

 

Precauții și Contraindicații

Persoanelor aflate în timpul episoadelor acute de boală li se va administra vaccinul după depășirea episodului. Vaccinarea este contraindicată perosoanelor alergice la componentele vaccinului. Toate vaccinurile antimeningococice sunt inactivate și pot fi administrate persoanelor imunodeprimate.

 

Chimioprofilaxia antibiotică

În majoritatea țărilor industrializate chimioprofilaxia antibiotică este recomandată contacților pacienților cu meningită meningococică, pentru a preveni apariția infecțiilor secundare. Chimioprofilaxia ar trebui inițiată în primele 24 de ore de la identificarea pacientului. Aceasta nu ar trebui să fie administrată mai mult de 2 săptămâni, iar antibioticele utilizate sunt: rifampicina, ciprofloxacina sau ceftriaxona. Cefriaxona este antibioticul recomandat pentru femeile gravide.