Encefalita de căpușă

Informatii despre boala

 

Etiologie

Encefalita de căpușă este cauzată de virusul encefalitei de căpușă (Tick Borne Encephalitis), ce face parte din familia Flaviviridae. Pe lângă acesta, din familia Flaviviridaelor mai fac parte virusul dengue, virusul febrei galbene, virusul encefalitei japoneze și virusul West Nile.

 

Epidemiologie

Anual sunt raportate aproximativ 10000-12000 de cazuri,valoare subestimată față de numărul real de cazuri din populație.

 

Distribuția geografică

S-a descris cu precădere prezența encefalitei de căpușă în partea de Nord-Centru a Europei și în Asia. Cel mai mare număr de cazuri s-a descris în Rusia, cu o incidență crescută în Siberia de vest.

 

Riscul pentru călător

Rezervorul de virus este animal, prin rozătoarele sălbatice mici, unele mamifere și unele păsări. Transmiterea se face prin înțepătura de căpușă (Ixodes ricinus și Ixodes persulcatus ), dar s-a descris și transmiterea non-parenterală, prin consum de lapte crud, au prin aspirarea dejecțiilor de căpușă.  Perioada de activitate a căpușei este reprezentată de sezonul cald, respectiv lunile aprilie-octombrie, cu un maxim de incidență în lunile iunie-iulie. Persoanele cu risc crescut sunt reprezentate de cei care petrec mult timp în păduri, parcuri și spații înverzite (pasionați de drumeții, grădinari, pădurari, fermieri etc).

 

Simptomatologie, diagnostic

Perioada de incubație durează între 2 și 28 de zile (de obicei 7-14 zile), și este urmată de o perioadă cuprinsă între 1-8 zile dominată de semne și simptome nespecifice (sindrom pseudogripal),  precum fatigabilitate, astenie fizică, cefalee și febră  ≥38°C.

După o perioadă asimptomatică (1-20 zile), aproximativ o treime din cazuri dezvoltă a doua fază a bolii, caracterizată prin febră depășind 40°C și semne de afectare a sistemului nervos central, precum meningită, encefalită (mai ales ataxie cerebeloasă), mielită sau radiculită. Pacienții encefalitici pot dezvolta stupor și disfuncție de tract piramidal, cât și paralizii care includ frecvent centura scapulară. În mai puțin de 40% din cazurile encefalitice simptomatologia cognitivă este caracterizată de sindrom postencefalitic.

 Observațiile clinice au sugerat asocierea între severitatea bolii și subtipul viral implicat: astfel, subtipul estic pare să determine afectări mai severe decât echivalentul său european, iar subtipul siberian pare să ocupe o poziție intermediară din punt de vedere al severității. Rata de mortalitate a fost estimtă la ≥20% pentru subtipul estic, 6-8% pentru subtipul siberian și 1-2% pentru subtipul european. Febra hemoragică fatală a fost asociată cu subtipul estic. Rare cazuri de boală cronică caracterizată prin progresie lentă (>6 luni) au fost raportate la pacienți cu subtipul siberian, inclusiv la copii. Cu toate acestea, criteriile diferite pentru selecția pacienților și variabilitatea accesului la servicii medicale, împreună cu diferențele legate de vârsta celor expuși pot să fie cauzatoare de discrepanțe asociate subtipurilor.

Diagnosticul etiologic al encefalitei de căpușă necesită confirmare de laborator datorită manifestărilor clinice, care sunt nespecifice. În timpul fazei inițiale a bolii (perioda de viremie) virusul poate fi detectat prin PCR (polymerase chain reaction), culturi celulare sau inoculare la șoareci. În timpul celei de-a doua faze (perioada de localizare în sistemul nervos central), virusul poate fi detectat în LCR sau în substanța cerebrală. Anticorpii împotriva virusului sunt de obicei detectabili la momentul la care apar simptomele neurologice. Diagnoticul serologic utilizează o varietate de metode precum: ELISA, testarea de anticorpi neutralizanți (NT), testul de inhibare a hemaglutinarii (HI). În cazurile cu expunere în antecedente la alte flaviviridae, incluzând vaccinarea împotriva febrei galbene sau encefalitei japoneze, testele pentru IgG specifice virale pot arăta rezultate fals pozitive din cauza reacțiilor încrucișate ale anticorpilor. În aceste cazuri utilizarea anticorpilor neutralizanți înalți selectivi este necesară pentru determinarea reacției imune.

Nu există tratament specific etiologic pentru encefalita de căpușă. Tratamentul recomandat este patogenic si de susținere (antialgice, antiinflamatorii, depletive cerebrale).

 

Prevenirea encefalitei de capusa

Vaccinarea

Imunizarea oferă cea mai eficientă protecție împotriva encefalitei de căpușă. In prezent sunt disponibile 4 tipuri de vaccin: FSME-Immun și Encepur, produse în Austria și Germania, pentru subtipul european, și TBE-Moscow respectiv EnceVir, produse în Rusia pentru subtipul estic. Cele patru vaccinuri sunt considerate sigure și eficiente (95%).

Pentru că incidența encefalitei de căpușă poate să varieze considerabil între regiunile geografice, sau chiar în interiorul aceleiași regiuni, strategiile de imunizare în populația generală ar trebui să se bazeze pe riscul estimat al fiecărei țări, regiune sau district. Astfel că raportarea corectă a cazurilor este esențială înaintea deciziei de a adopta anumite măsuri preventive. Similar, decizia autorităților sanitare asupra schemei de vccinare trebuie să conțină și analiza cost-eficienței.

În zonele în care boala este înalt endemică (≥5 cazuri/100.000 locuitori/an), OMS recomandă ca vaccinarea să fie oferită tuturor grupurilor de vârstă, inclusiv copiilor. Când incidența este moderată sau scăzută (<5 cazuri/100.000 locuitori/an) timp de 5 ani,  limitată la zone geografice particulare, sau legată de anumite activități în aer liber, vaccinarea ar trebui să fie oferită grupurilor afectate.

Persoanelor care călătoresc din zone non-endemie în zone endemice le este recomandată vaccinarea dacă sejurul lor include activități în aer liber.

Recomandări pentru turiștii care călătoresc in aer liber:

  • Să poarte pălării si haine deschise la culoare, pantaloni lungi, încălțăminte închisă sau șosete.
  • Să utilizeze soluții protectoare pentru toată perioada cât stau în aer liber, de exemplu sprayuri ce conțin 20-30% DEET, ce vor fi aplicate pe pielea expusă și pe haine pentru a preveni înțepăturile de capusă, și reaplicate ori de câte ori este nevoie (în funcție de instrucțiunile de pe ambalaj)
  • Să utilizeze produse pe bază de Permethrin pentru o mai bună protecție: poate fi utilizată pe haine (pantaloni, șosete, incălțăminte), dar nu trebuie aplicată pe piele. Hainele pretratate rămân protective vreme de câteva spălă
  • In fiecare seară, înainte de duș, să verifice cu atenție pielea, părul și hainele. Capușele tinere, imature, sunt foarte mici și deseori greu vizibile.
  • Dușul de seară să fie făcut, pe cât posibil, cât mai curând după revenirea din calatorie.
  • Dacă observă o căpușă la nivelul pielii,să o îndepărteze cât mai repede posibil cu ajutorul unei pensete cu vârf subțire, apoi să spele zona respectivă cu apă și să
  • Dacă dezvoltă simptome caracteristice pentru encefalita de căpușă, să obțină de urgență un consult medical de specialitate și să povestească medicului curant despre activitățile recente desfășurate în aer liber, eventual posibila mușcătură de căpușă.

 

Mai multe detalii AICI