Holera

Informatii despre boala

Etiologie

Holera este o infecţie acută intestinală cauzată de Vibrio cholerae grupul O1 sau O139. Infecţia este adesea medie şi subclinică sau autolimitată. Boala severă se manifestă cu deshidratare masivă, care însă răspunde bine la rehidratare corespunzătoare.

 

Epidemiologie

Infecţia este dobândită prin ingestie de apă sau alimente contaminate, sau indirect prin fecalele sau lichidul de vărsătură de la persoanele infectate, transmiterea interumană fiind rară. Holera este o boală umană, nu există nici rezervor animal, nici insecte vector.

 

Distribuţia geografică

Din 1961 Vibrio cholerae s-a răspândit din Indonezia prin Asia în Estul Europei şi Africa, şi din Nordul Africii în peninsula Iberică. În 1991 o epidemie extinsă a început în Peru şi s-a răspândit în ţările vecine şi în Emisfera Vestică. Deşi cazuri sporadice de holeră apar şi acum în America Vibrio cholerae rămâne endemic în ţările în curs de dezvoltare. În 2006 au fost raportate la OMS 131.943 de cazuri din 52 de ţări, marea majoritate din ţări în curs de dezvoltare, 95% din cazurile raportate provenind din Africa (harta 4.11, capitolul 4).

 

Riscul pentru călător

Călătorii care urmează itinerariile turistice, care respectă recomandările privind igiena apei şi alimentelor nu au virtual nici un risc. Din 1996 până în 2005 au fost confirmate numai 35 cazuri de holeră în SUA. Riscul este mai mare pentru cei care în zone endemice beau apă netratată, mănâncă alimente insuficient preparate termic sau crude (fructe de mare). Au existat două raportări de holeră asociată cu hrană servită la bordul unor zboruri internaţionale, cel mai recent în 1992 în cursul unei epidemii în America Latină, pe un zbor din Argentina la Los Angeles. Călătorii, chiar cei care călătoresc în zone endemice, au aşadar un risc foarte redus, riscul fiind ceva mai mare pentru cei care acordă ajutor umanitar în caz de dezastre, care sunt prezenţi în câmpurile de refugiaţi.

 

Simptomatologie, diagnostic

Holera se caracterizează prin diaree profuză apoasă, descrisă ca „apă de orez” şi adesea vărsături, care duc la deshidratare masivă. Semnele şi simptomele includ tahicardie, pierderea turgorului cutanat, mucoase uscate, hipotensiune, senzaţie de sete. Ca urmare a dezechilibrelor eletrolitice apar crampe musulare. Netratată deshidratarea duce la depleţie volemică rapidă şoc şi deces. Există şi infecţii care nu se manifestă clinic, sau în care tabloul clinic este de diaree de gravitate medie.

Vaccinarea anti holera

Profilaxie

Rehidratarea este măsura terapeutică esenţială, antibioticele având rol în scurtarea duratei infecţiei şi astfel a necesarului de lichide. Administrarea la timp şi în cantitaţi adecvate a soluţiilor de rehidratare şi electroliţi, oral sau intravenos dacă este cazul, reduce mortalitatea la sub 1%.

Cea mai bună măsură de profilaxie este igiena apei şi alimentelor şi igiena individuală. Alimentele pregătite termic, servite fierbinţi, fructele şi legumele curăţate personal de călător, consumul de apă controlată, clorinată, băuturile carbogazoase sunt de obicei fără risc.

Nu este indicată chimioprofilaxia.

 

Vaccin

La inceputul anilor 1990 a fost pus pe piata un vaccin constituit din V. cholerae O1 inactivat, in combinatie cu o subunitate recombinanta de toxina. Acest vaccin este bine tolerat si confera o protectie de aproximativ 85-90% timp de 6 luni dupa a doua doza. Trei ani dupa imunizare nivelul protectiei este de aproximativ 50% la subiectii in varsta de cel putin 5 ani la momentul vaccinarii.

Imunizarea primara la adult si la copiii de peste 6 ani consta in doua doze orale la 7-14 zile distanta. La copiii in varsta de 2-5 ani sunt recomandate 3 doze. Administrarea de hrana si bauturi trebuie evitata timp de o ora inainte si dupa administrarea vaccinului.

Daca a doua doza este intarziata mai mult de 6 saptamani, vaccinarea trebuie reluata. Dupa imunizarea primara protectia apare dupa o saptamana. Revaccinarea trebuie considerata la 2 ani pentru adult si copilul peste 6 ani si la fiecare 6 luni pentru copiii cu varsta intre 2 si 6 ani. Vaccinul nu are aprobare de utilizare la copilul sub 2 ani. Vaccinarea ar trebui realizata cu 2 saptamani inainte de o potentiala expunere.

In studii la calatorii in tari cu epidemii de holera vaccinul induce de asemenea 50% protectie pe termen scurt impotriva diareei cauzata de E.coli enterotoxigenic (ETEC).

In India si in Vietnam exista doua vaccinuri orale bivalente derivate din serogrupurile O1 si O139, care nu contin subunitatea B a toxinei. Acestea sunt sigure si ofera protectie de 66-67% timp de cel putin 2 ani.