Rujeola

Informatii despre boala

Etiologie

Virusul rujeolic are genom ARN şi face parte din genul Morbillivirusurilor, familia Paramixoviridae. Este un virus puţin rezistent în mediul exterior.

 

Epidemiologie

Omul este singura gazdă naturală cunoscută a virusului rujeolic.

Rujeola este o boală cu contagiozitate crescută, calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct (picături respiratorii) sau indirect, mai rar, prin inhalarea secreţiilor nazale şi faringiene infectante prin intermediul obiectelor contaminate.

Incidenţa maximă a infecţiei se înregistrează în zonele temperate iarna spre primavară iar în zonele tropicale, după sezonul ploios.

 

Distribuţia geografică

Răspândirea este universală. Înainte de introducerea vaccinului în 1988, rujeola afecta cea mai mare parte a populaţiei de pe glob, în special la vârste tinere, fiind considerată boala prevenibilă cu rata cea mai ridicată a morbidităţii globale, mai ales cea infantilă. După introducerea vaccinării pe scară largă, incidenţa a scăzut semnificativ în ţările industrializate. În ţările în curs de dezvoltare rata mortalităţii prin rujeolă este încă între 1-5 % iar în cadrul populaţiilor sărace, cu grad scăzut de accesibilitate la sistemul sanitar, aceasta se ridica la 10-30%.

Riscul pentru călător

Receptivitatea este universală pentru cei ce nu au anticorpi, deci orice persoană ineficient imunizată prezintă riscul de a dezvolta boala atunci când călătoreşte în zone în care acoperirea vaccinală este incompletă.

Pentru călătorul internaţional, criteriile care atestă imunitate faţă de rujeolă includ

  • Pentru sugarii între 6-11 luni- administrare documentată a unei doze de vaccin ce conţine virus rujeolic viu-atenuat iar pentru copiii peste 12 luni-administrare documentată a 2 doze de vaccine (trebuie lăsat un interval de ≥ 28 zile între doze)
  • Dovada de laborator a imunităţii
  • Rujeolă în antecedente, diagnosticată de către un clinician

 

Simptomatologie, diagnostic

Perioada de incubaţie este fixă (10 zile) şi poate fi prelungită până la 28 zile dacă s-au administrat imunoglobuline în primele 3 zile de la contactul infectant. Persoanele infectate sunt contagioase cu aproximativ 4 zile înainte şi după apariţia simptomelor.

  1. Perioada de invazie (preeruptivă, catarală) cu durata de 3-4 zile poate avea următoarele manifestări clinice:
    • Febra (39-40C)
    • Enantem respirator (catar oculonazal, respirator, facies caracteristic)
    • Koplik (depozite subepiteliale de celule epitelioide gigante, celule limfoide şi celule inflamatorii)
    • Enantem digestiv: vărsături, diaree, dureri abdominale
    • Semne neurologice: indispoziţie, iritabilitate, cefalee
  2. Perioada eruptivă
    • erupţia apare după urechi, ceafă, frunte, obraji, are caracter descendent, se generalizează în 3 zile, are evoluţie centrifugă, dispare în 2-5 zile; constă în maculo-papule congestive, nepruriginoase, de ordin milimetric, ce confluează în placarde, lăsând zone de tegument intact (fese), are margini neregulate, catifelate, lasă pigmentare, uneori fină descuamare. Aspecte particulare: hemoragică, veziculoasă, cianotică, atipică (rujeola mitigată)
    • Poliadenopatie
    • Accentuarea simptomatologiei generale, nervoase, respiratorii

Complicaţiile cele mai frecvente cuprind tractul respirator (pneumonie) şi SNC (encefalita acută rujeolică, PESS- panencefalita subacută sclerozantă). De asemenea, pot apărea complicaţii legate de imunodepresia pe care o induce rujeola (rujeola este o boală anergizantă), constând mai ales în suprainfecţii bacteriene.

Diagnosticul pozitiv se pune pe datele epidemiologice şi clinice enunţate şi pe unul din următoarele criterii de laborator:

  • Test serologic pozitiv pentru IgM anti virus rujeolic
  • Seroconversie
  • Creşterea semnificativă a titrului de IgG anti virus rujeolic
  • Identificarea ARN-ului viral prin metoda PCR


Prevenirea rujeolei

Nu există tratament etiologic. Se recomandă tratament simptomatic (hidratare, antipiretice) şi tratarea eventualelor complicaţii.

Vaccinul conţine virus rujeolic viu atenuat. Este disponibil în forma monovalentă şi în forme combinate: rujeola-rubeola (RR), rujeola-oreion-rubeola (ROR), rujeola-oreion-rubeola-varicelă (RORV).

Pentru copii se recomandă vaccinarea cu 2 doze de ROR: prima doză la 12-15 luni iar a doua doză, fie între 4-6 ani sau la 12 ani.

Orice persoană care călătoreşte trebuie vaccinată dacă nu îndeplineşte criteriile de imunitate faţă de rujeolă (vezi paragraful ‘‘Riscul pentru călător’’)

Sugarilor între 6-11 luni care călătoresc ar trebui să li se fie administrată cel puţin o doză de vaccin înainte de călătorie. Copiii mici de peste 1 an necesită 2 doze de vaccin anti rujeolic (cu un interval între doze de cel puţin 28 de zile). Copiii de vârstă şcolară necesită 2 doze de vaccin.

Adulții născuți înainte de anul 1957 sunt considerați imuni la boală. Toți adulții născuți în sau după anul 1957 ar trebuie să poată dovedi existența imunizării cu cel puțin o doză de vaccin. O a doua doză de rutină (ROR), administrată la cel puțin 28 de zile după prima este recomandată pentru adulții care: sunt studenți în instituții educaționale postliceale, lucrează într-un serviciu de îngrijiri de sănătate sau călătoresc internațional.

O doză de vaccin ce conţine virus rujeolic administrată la ≥ 12 luni are eficacitate de 95 %, 2 doze au eficacitate de 99 % iar o doză de vaccin administrată la vârsta de 9 luni doar de 85 %.

Vaccinarea ROR într-un interval de maxim 72 de ore de la expunerea iniţială conferă o oarecare protecţie. Dacă expunerea nu este urmată de infecţie, vaccinul va proteja faţă de o infecţie rujeolică ulterioară.

Există cazuri de rujeolă la persoanele vaccinate, legate de:

  • stocarea sau administrarea improprie a vaccinului
  • lipsa răspunsului adecvat la persoane imunodeprimate
  • importanţa răspunsului imun celular (uneori boala apare chiar daca titrul de anticorpi este bun, sugerând că imunitatea umorală nu este suficientă).

Imunoglobulinele pot fi utilizate într-un interval de maxim 6 zile post expunere pentru a preveni apariţia bolii. Totuşi, această imunitate este temporară dacă persoana nu dezvoltă boala şi este necesară vaccinarea la 5-6 luni după administrarea de imunoglobuline.